Vizite in Rai

marți, 30 septembrie 2014

Africa si Ebola

Ce ne facem cu Africa si, mai nou, cu Ebola? Daca virusul asta scapa slobod prin Europa, putem sa ridicam deja palmuta si sa facem semne de „pa, pa” la tot ce inseamna civilizatie si traiul secolului 21. Momentan situatia este sub control, pentru ca se poate tine relativ usor evidenta persoanelor venite din Africa in Europa, mai ales a celor care au simptome de boala. Dar daca virusul scapa? Nivelul de tranzit al cetatenilor in cadrul Europei este infinit mai mare decat al celor  care fac naveta Europa – Africa si retur. Deja nu ne mai punem problema de o situatie tinuta sub control ci de un haos total. Toate astea pentru ce? Pentru Africa. Pentru continentul populat in cea mai mare parte cu oamenii cei mai inapoiati, din vina lor sau din terte motive.

Virusul a fost semnalat prima data acum cativa zeci de ani in Zair, la un bastinas dintr-o asezare de pe malul raului Ebola. Doctorii l-au tratat initial de malarie, pentru ca simptomele erau asemanatoare, dar bineinteles ca a murit. De aici apare si problema. Asa cum spunea cutuma babuina africana, mortul a fost dus in ograda proprie unde, cu mainle goale, femeile au trebuit sa-l taie, sa scoata organele din el si sa-l faca pachet pentru culcarea vesnica. Mai departe, desfasurarea dezastrului este usor de imaginat.

Africa este un continent care, in mod cert, trebuie izolat de omenire. Cu exceptia statelor din nord care au cat de cat un mal la apa si a sudului Africii, pamantul asta este locuit doar de primitivi nemancati, cu coastele la vedere si burta infasurata pe sira spinarii. 

Stiu, stiu! Oamenii astia sunt asa pentru ca n-au avut niciodata acces la stiinta si invatatura. „Sa le dam o sansa” ar zice unii. O sansa? Poti sa le dai si 10 milioane de sanse, ca tot degeaba. Mama natura le taie de la radacina orice tentativa de ridicare. S-a intrebat cineva vreodata, de ce in Europa traiesc circa 700 mil locuitori intr-un perimetru de 10 milioane km², in Asia traiesc aproximativ 4,4 miliarde locuitori in 40 milioane km², iar in Africa traiesc 1 miliard de oameni pe 30 milioane km²? De ce oare? Ca sa le facem loc, sa nu stea inghesuiti? Nu. Pentru ca in Africa, cel putin cea desertica, nu sunt conditii prielnice pentru desfasurarea traiului uman decent.

Putem sa le trimitem noi ajutoare zilnic. Le facem mai mult rau decat bine. E ca si cum ai incuraja cersetoria atunci cand dai bani unui cersetor. Africanii nu de apa si hrana au nevoie. Astea le consuma imediat si oricat de mult le-ai trimite, dupa o zi sau doua se gasesc in aceeasi situatie. Africanii au nevoie sa-si produca singuri materia prima necesara supravietuirii, ceea ce e aproape imposibil. Atunci apare saracia, care duce la mizerie si foamete, iar cumulate cu niste „sanatoase” obiceiuri traditionale si religioase, duc la diferite boli.
Bineinteles, te poti gandi ca au petrol si diamante, ca este un continent bogat in astfel de resurse. Ce inseamna bogat? Bogat pentru cine? Daca un etiopian de rand, subnutrit cum le e felul, gaseste un diamant, ce face cu el? Il vinde? Ok, il vinde la niste straini si ia bani pe el. Si cu banii ce face? Tii pune in poala pe toti pentru o ceasca de apa. 

Ei nu au ce face acolo cu bogatia solului. Ca sa capete valoare, petrolul si pietrele pretioase vor trebui valorificate in continentele civilizate, dar valoarea lor se traduce in bani care, din nou, pot fi valorificati numai pe continente civilizate.
Nu cred ca s-a gandit niciun african sa-si faca o casa cu piscina si gradina de legume, sa creasca animale si sa se hraneasca in mijlocul Saharei.
Inteleg ca in Africa tribala, femeia are probabil statutul de supusa si ca face voia barbatului. Totusi, nu inteleg cum de instinctual, stiind ca a trait in saracie, foamete, chinuri, neajunsuri, boli, se mai poate gandi la a da nastere unui copil care, evident, va creste in aceleasi conditii. O perpetuare inutila si sterila a speciei. Solutiile sunt doua, care au aceeasi finalitate. Disparitia populatiei.

Ori punem un gard imaginar Africii si nu mai lasam pe nimeni sa paseasca pe teritoriul nostru, cum de altfel nici noi pe teritoriul lor, ori sa se castreze in totalitate populatia statelor amplasate pe zona desertica. Trebuie sa intelegem ca existenta acestor oameni nu ne face niciun bine, nici noua si nici macar lor.  Ne luptam sa le lungim suferinta, de parca am fii sadici. Da, esti mai sadic decat mine daca te gandesti cum sa-i tii  mai mult in existenta pe acesti oameni. I-am scuti de-o suferinta.
Ii plangem de cand ne stim, ii ajutam de cand ne stim, dar nimic. Mai nou, am inceput sa ne temem si noi.