Vizite in Rai

vineri, 18 mai 2012

Perceptiile credintei

Perceptia credinciosului:

M-am nascut prin voia Domnului intr-o maternitate sau intr-o casa dintr-un sat fara curent, ajutat de o moasa la lumina lumanarii. Dumnezeu iubeste pe toata lumea dar pe mine inca nu ma iubea pentru ca nu am primit taina botezului care ma certifica drept component al sectei sale crestine. Am inceput usor usor sa cresc, prin multe impartasanii si botezuri care sa vegheze la dezvoltarea mea si am inteles cat de important e sa am o entitate atotputernica ce ma priveste constant, care nu rateaza niciun lucru pe care il fac si caruia sa-i pup toate pozele si sa-i multumesc zi de zi pentru nimic, doar ca m-a nascut si ca a permis sa traiesc in continuare de parca m-ar fi intrebat inainte daca vreau treaba asta si mi-a facut un mare favor.

Incep scoala si aici din fericire dau din nou peste cuvantul Domnului prin intermediul orei de religie care este obligatorie. Inainte de religie, am avut geografie si biologie unde am discutat despre aparitia pamantului si despre dezvoltarea formelor de viata la noi pe planeta. Cica n-am fi singuri! Mai sunt cateva planete la noi in galaxie si mai sunt alte galaxi la noi in univers. Profa de biologie m-a luat cu nuclee, cu celule, divizari si aparitii de noi forme de viata. Ce sa mai, am fost nevoit sa ascult o multime de baliverne pana la ora de religie cand am inceput sa aud adevarata poveste pe care o stiam de la mama. Am fost creati de Dumnezeu, Tatal nostru! Colegul meu de banca, Stanel, nu era deloc atent la ora. Parintii lui erau de alta religie asa ca pe el il cam durea la basca si isi gasea alte ocupatii. Ce-as fi vrut sa ma joc si eu cu el in timpul ala.

Pe ai mei ii tot aud vorbind de o practica numita post. Asta iti curata trupul si mintea. Fara sa tii post nu te impartaseste si spovedeste parintele in biserica si astfel nici nu poti sa dai delete la pacatele pe care le-ai acumulat de la ultima impartasanie. Eu inca am 10 ani si nu e nevoie sa tin post ca sunt mic. A, si mai sunt bolnavii care si ei sunt scutiti de post pentru ca le-ar agrava boala. Nu inteleg de ce le face rau din moment ce postul e de la Dumnezeu si ne curateste si vindeca trupul si sufletul.

Dar iata ca am ajuns si la liceu. Acum am 15-16 ani si deja trebuie sa fiu foarte atent cu ceea ce fac pentru ca Dumnezeu nu imi mai trece cu vederea nimic. Mi s-a spus sa ma inchin la fiecare biserica. Cateodata imi era rusine dar bunica mea m-a invatat sa ma inchin cu limba in gura ca asa facea ea pe vremea lu' Ceausescu sa nu o vada Securitatea. Si tocmai cand auzisem si eu despre fete si despre sex. Viata sexuala inca nu mi-am inceput-o pentru ca nu o pot face in afara tainei casatoriei insa ma manaca rau de tot trompetica din chilotiei si parca as freca-o putin sa o scarpin. Dar nu, nu am cum sa ma masturbez pentru ca malahia e pacat grav. Totusi as vrea sa o fac dar cum, ca Dumnezeu vede tot. Hai sa ma risc ca poate sub patura nu ma vede...Si acum dupa ce am facut, m-au cuprins remuscari si pareri de rau. Sunt constient ca am facut ceva rau si El m-a vazut. Am sa incerc sa ma abtin pana data viitoare.

Urmeaza in viata mea examene importante, atat la scoala cat si in viitor pentru un loc de munca. Indraznesc sa ma rog Lui pentru un ajutor in reusita. Oare ma ajuta sau i-am gresit cu prea multe (Nu ca as fi omorat-o pe ma-Sa, dar am mai scapt si eu o injuratura, m-am culcat si eu cu 2-3 femei ca doar sunt un animal si am porniri animalice ca oricare alt animal). Oricum, nu cred ca se pune problema! El e bun si ma ajuta. Dar daca sunt in competitie directa cu altcineva si ma rog Lui sa castig eu? Daca si adversarul se roaga? Castig eu, castiga el sau iese meci nul? Probabil castiga cel pe care l-a iertat mai mult de greseli.
Ma aflu acum la o varsta inaintata si sunt predispus la o boala incurabila. Daca ma loveste cu o boala sau cu vreun accident, inseamna ca ma pedepseste pentru pacatele care le-am facut. Daca am fost foarte credincios si n-am iesit din cuvantul Lui dar El tot mi-a dat boala, atunci e de bine ... inseamna ca-mi pune credinta la incercare. Daca am fost un nenorocit toata viata si nu mi-a dat nimic, o sa aiba El grija de mine odata si odata. Daca am fost cuminte si nu mi-a dat nicio boala, ii multumesc ca m-a omis!

Sunt pe patul de moarte acum si astept preotul ca sa ma impartaseasca. Lumanarea o am aprinsa la cap la fel cum o aveam si cand m-am nascut si nu aveam curent ca sa poata vedea moasa ce face. Nu as vrea sa se spuna de mine prin biserici ca sunt mort nespovedit, neimpartasit si fara de lumanare. Stiu ca Dumnezeu nu vrea ca cineva sa-l iubeasca din interes! Oare El stie ca eu l-am iubit si am facut sacrificii din interesul de a nu ajunge in iad? Pana la urma nu am alt motiv sa-l iubesc din moment ce el ma pune constant la incercari, lasandu-ma fara bani, fara membrii ai familiei, dandu-mi boli grave si alte nenorociri. Iata-ma batran, asteptand sa mor si sa scap de chinurile fizice si psihice pe care le-am trait, chinuri care au survenit datorita stilului de viata pe care l-am adoptat, stil incompatibil cu nevoile instinctive ale corpului meu. A fost ca si cand organismul iti cere sa urinezi dar tu te incapatanezi sa te abtii! Sper macar sa primesc o recompensa dupa moarte pentru chinurile indurate. Am murit!


Perceptia ateului:

Cica m-as fi nascut din voia lui Dumnezeu. Cum adica? El le-a dat voie parintilor mei sa faca sex fara prezervativ? Ai mei nu prea dau mare importanta religiei insa au decis sa ma boteze pentru ca asa e datina. Am crescut maricel, trecand si pe la biserica din cand in cand sa primesc bui-bui sau sa aprind o lumanare. Parea interesant. Acolo am invatat sa ma joc cu focul! Ai mei imi ziceau ca ar fi bine sa ma inchin la Doamne Doamne inainte de culcare si sa spun si o rugaciune. Eu vedeam o gramada de doamne cand ieseam la plimbare in parc dar nu-mi suradea ideea sa ma inchin la ele. Aveam o icoana mare si grea, din lemn, despre care imi zicea mama ca a primit-o de la nasii lor, cadou de cununie. Reprezenta pe unu' infigand o sulita intr-un sarpe hidos...nu prea intelegeam eu despre ce e vorba acolo plus ca se asorta ca nuca-n perete cu spoturile din tavan, lavabilul colorat, rigipsul si sticla din casa. 

Am ajuns si la scoala. Profesorii mai prosti decat mine. Ora asta mi se spunea ca Pamantul a aparut in urma unui proces fizic, o explozie, apoi ora urmatoare mi se spunea ca de fapt Pamantul l-a facut acest Dumnezeu! Pana la urma cine e el si cu ce se ocupa? Profesoara mi-a spus ca e tatal nostru, al tuturor. Pesemne ca avea ceva fantezii incestuoase tipa. Oamenii astia nu-s cam batrani sa aiba prieteni imaginari?
La religie nu stateam niciodata. Nu avea rost sa-mi pierd timpul cand aveam altele mai importante de facut. Pana la urma religia nu e  o materie importanta din moment ce nimeni nu a ramas vreodata corigent. Eu am absolvit materia cu 10 pe linie, desi nu-mi dadeam interesul. Nici nu avea cum sa ma lase ca altfel ii dadea tata in judecata la curtea pentru drepturile omului. E dreptul meu sa nu vreau sa cred in ce vrei tu! Pana la urma a fost o materie sa-mi umple orarul.

Cand am ajuns la liceu, am inceput sa dau de fetiscane. Parca imi cam sfaraiau calcaiele dupa ele. In clasa o aveam pe o pocaita care nu se ridica din banca si nu privea nici in stanga nici in dreapta. Cred ca-i placea de mine dar nu putea sa spuna. I-am facut un bine si m-am dus sa o pup eu din proprie initiativa. Cand i-am spus ca pacatul e al meu pentru ca eu am fortat-o, se mai luminase putin la fata si ar mai fi vrut odata.
Inainte de marile sarbatori, mi se recomanda sa mananc de post. Ce-o mai fi si ala. Mi se spune ca mancarea de post este compusa din alimente de origine non-animala si cel mai bun exemplu a fost painea. Stati voi linistiti fratilor ca sunt mai credincios decat voi daca e s-o luam asa. Eu mananc de post in fiecare zi ca mi s-ar apleca daca as manca friptura fara paine.

Pe masura ce m-am marit, am inceput sa fac deosebirea dintre bine si rau si daca va vine sa credeti, fara ajutorul vreunui zeu. Mi s-a parut aiurea ca omenirea nu a invatat nimic din civilizatiile distruse de diverse religii din trecut, asa ca am hotarat sa n-am nicio religie. Mi-am trait viata cat s-a putut de intens stiind ca in zilele noastre, cu sau fara vreo religie, sansele sa mori de moarte naturala tind spre 0.
Ideea de a merge intr-un oarecare rai si foloasele pe care le trag de pe urma acestui lucru nu mi s-au parut destul de convingare pentru a renunta la a mai avea o viata fireasca si sa ma  apuc sa  ma auto-sclavagesc! Eu unul n-am dat cioara din mana pe o pasare de pe gard pe care nici nu am vazut-o ... am preferat sa-mi traiesc raiul inaintea tuturor,aici pe pamant in timpul vietii!

Iata-ma batran, asteptand sa mor, multumit si satisfacut de viata pe care am avut-o, de emotiile traite, de realizatri, de esecuri, de prieteni si trairile avute. Nu mai am nevoie de nimic nici inainte, nici dupa moarte. Am murit!


In concluzie, unii aleg sa isi traiasca iadul in speranta fabuloasa ca vor exista vesnic in rai dupa moarte iar altii isi traiesc raiul in timpul vietii, fara se le pese de un iad inventat! Intr-o presupusa viata eterna unde nu vei putea deosebi raul de bine, RAI = IAD !

joi, 16 februarie 2012

"Miracole" Divine!

In ultimul timp simt ca nu mai pot cu tot felul de asa zise miracole care apar la tot felul de emisiuni cu inspiratie OTV-ista. Una a gasit galbenusul sub forma de cruce in ou, altii au vazut portale pe cer catre divinitate, pe unu' orb l-a sorcovit popa si i-a reaparut vederea, altul cu picioarele amputate s-a rugat 20 de ani la rand si i-au crescut inca 3 membre...deci e ceva fantastic.
Cel mai recent caz de care am auzit a fost legat de o biserica din Bucuresti al carui altar a luat foc, insa nu stiu ce cruce din interior nu a ars. Bineinteles ca preotii au vazut miracol si nimic altceva. Nu stiu la ce dracu' au venit pompierii ca oricum, ziceam vreo doua “ Tatal nostru” si stingea domnu' focul deindata. Tin sa-i anunt pe preotii respectivi ca astfel de “miracole” se intampla la majoritatea incendiilor. Mereu vad la stiri cum oamenii mai scot lucruri nearse dupa valvataie.
Sa pui o intamplare pe seama unui miracol e ca si cum ai recunoaste cat de retardat si inapoiat esti, ba chiar mai mult, nici nu-ti doresti sa evoluezi. Cand se facea noapte in timpul zilei acum 3000 de ani ne minunam, acum nu mai ne minunam de eclipse ca am invatat si noi ceva astronomie, cand vedeam acum cateva mii de ani ca un om cu corpul mai rezistent nu murea in urma unei boli minore, ne minunam, acum parca nu e mai minunam ca am invatat ceva medicina, daca vedeam un corp ca leviteaza intr-un camp magnetic acum 200 de ani, ramaneam cu gurile deschise pana cand ne inecam cu bale, acum parca nu mai e cine stie ce ca doar am invatat ceva fizica.
Bine, bine ar spune unii, lucrurile astea nu mai sunt miracole ca le putem intelege dar cum ramane cu lucrurile pe care nu ni le putem explica nici acum?! Pai e simplu...cine a zis ca o adunatura de imbecili cum suntem noi astia 6 miliarde de locuitori ai planetei, au ajuns la cunoasterea totala???? N-am invatat nimic din istorie si din ce ni s-a intamplat pana acum, n-am tras nicio concluzie, nu numai referitor la religii ci la orice alt subiect! Repetam constant aceleasi greseli! Asa ca din nou, marea gloata de oligofreni prefera sa considere miracol un lucru sau o intamplare pe care nu si-o pot explica. Cred ca e in ADN-ul nostru sa fim prosti.
Iata si cateva intrebari legate de miracole pe care ti le adreseaza un crestin:
  1. - Da ia zi tu, de ce plang icoanele??? Pai e simplu...Pentru ca niste dobitoci ceva mai mici decat tine, au dat gauri in ele, prin care curg picaturi de ulei asa cum a si fost demonstrat! De ce ulei? Pentru ca uleiul da nota de dramatism in poveste. Picatura de apa se si prelinge repede si nici nu lasa o dara vizibila in urma ei.
  2. - Una dintre cele mai tari intrebari: Dar apa sfintita de ce nu se strica??? Pentru ca esti un mare idiot, odata...si a doua oara pentru ca apa proaspata nu contine substante organice care sa putrezeasca. Apa clocita apare ca urmare a expunerii indelungate in diferite medii, de aici amestecandu-se cu microorganisme pe care nu le vezi cu ochiul liber ca d'aia sunt micro, iar aceste microorganisme sunt descompuse de alte bacterii de putrefactie. Apa sfintita este de fapt apa de izvor cel mai frecvent, care nu a avut timp si nici microorganisme cu care sa se amestece pentru ca de Boboteaza e un ger de-ti ingheata si paramecii si euglenele verzi in acvariu iar apoi este depozitata in felurite recipiente inchise ermetic iar daca sunt din argint asa cum se mai obisnuieste, cu atat mai bine.
  3. Majoritatea cazurilor in care domnu' isi face simtita puterea prin miracole sunt acele cazuri de supravietuire in diverse conditii extreme. Spre exemplu, daca ai supravietuit unui accident de masina, atunci e miracol divin. Daca ai murit intr-un accident de masina, atunci este evident ca ai murit pentru ca asa a vrut domnu'. Oricum ai da-o, esti la mana lui. Dar daca ai supravietuit unui accident pentru ca niste oameni au fost prompti si te-au dus la spital iar acolo alti oameni si-au dovedit priceperea si au stat 10 ore in operatie cu tine, asta de ce basca mea sa fie tot miracol??? Si de aici vin alte explicatii “logice” de genul: dar tu te-ai gandit ca dumnezeu a vrut ca tu sa rezisti pana la spital, ca dumnezeu a vrut sa rezisti operatiei, etc. etc.. Esti tentat sa argumentezi ca fara vointa umana nu se putea face nimic dar nu are rost sa te arunci intr-o asemenea conversatie in care vei primi replici la fel de lipsite de sens gen “pai si vointa doctorilor tot dumnezeu a dat-o”. Eu unul le urez tuturor acestor habotnici sa isi vada toti membrii familiei, incepand de la cel mai mic copil si terminand cu cel mai batran parinte, murind rand pe rand datorita unor boli sau a unor culpe medicale si sa vad atunci cu cata usurinta vor accepta “voia domnului”!
  4. - Alt exemplu frecvent pentru sustinerea miracolelor: De ce nu se strica ouale fierte din Paste in Paste??? De fapt, doar unele oua fierte nu se strica. Coaja oului este plina de pori care ii permit acestuia sa respire. Daca oul respira, automat acesta se va strica in timp, pe acelasi principiu de la apa sfintita. “Miracolul” intervine atunci cand se fierb ouale. In zilele noastre, daca vrei sa fierbi oul si acesta sa nu se strice in timp, atunci folosesti o vopsea mai speciala care sa iti astupe porii din coaja oului. Pe vremuri, ouale se vopseau cu parti din diferite plante, cele mai frecvente fiind ceapa, usturoiul si frunza de nuc. E de stiut ca ceapa si usturoiul contin substante volatile, adica alea care fac credinciosii sa planga mai rau ca icoanele. Aceste substante distrug bacteriile si microorganismele, nepermitandu-le sa patrunda in ou. Macar atata lucru sa stie si taranul credincios ca doar d'aia baga in el ceapa si usturoi pana nu mai poate... ca sa-l fereasca de boli! In concluzie, daca oul are porii astupati, nu se sparge la fiert sau nu are o alta fisura care sa-i permita sa respire, este tinut in conditii de umiditate si temperatura corespunzatoare, acesta va rezista mult timp.
  5. - Cand nu prea mai are cu ce sa se argumenteze, oaia domnului ti-o baga p'asta: Dar de cutarica ce parere ai ca i-a revenit vederea, s-a vindecat prin rugaciune sau l-a vindecat nu stiu ce preot de cancer, sida, ebola, febra trifoida, psoriazis, sindromul Kawasaki (si ce mai vreti voi) ??? Parerea mea despre unul care imi adreseaza intrebarea asta este ca e un imbecil cu prea multa imaginatie sau din contra, lipsit total de ea. Cel mai curios mi se pare ca, exceptand cazurile confirmate medical de tumori care au regresat sau mai stiu eu ce, nimeni nu cunoaste in mod direct persoana care s-a vindecat de pe o zi pe alta de cancer facand nimic sau persoana careia i-a revenit vederea asa din senin (sau din intunecat mai bine zis). Toti sustin ca sunt in lume nenumarate cazuri dar niciunul nu cunoaste personal. Ba ca stie din auzite, ba ca i-a spus matusa lu' unchiu', ba ca a auzit la televizor, ba ca a citit undeva. Si eu am auzit ca Greuceanu se dadea de 3 ori peste cap si se transforma in musca.


Daca dumnezeu este atotputernic si vointa lui e lege care nu poate fii inclacata, vreau sa gasesc un schilod care sustine ca dumnezeu i-a redat mersul si sa-l schilodesc eu (teoretic ar trebuii sa nu pot), apoi sa vedem care dracu zeu il mai repara si prin ce miracol ca tare as fii curios (teoretic ar trebuii sa poata).
Cea mai mare "minune" a crestinilor ramane flacara coborata din cer la Ierusalim, in noaptea de inviere. Nu are rost sa mai dezbat subiectul asta pentru ca am scris deja o postare destul de maricica despre "Miracolul de la Ierusalim".
Una peste alta, asa cum zicea si Dr. House, good things usualy happen, bad things sometimes happen. Asta inseamna ca notiunile de bine si rau nu au fost inventate de cineva, nu sunt destinate unui dumnezeu care sa se joace cu ele pe pielea noastra fix cand vrea pendula lui, sunt niste notiuni care au existat deodata cu pamantul doar ca nu au avut un nume. Cand omul a inceput sa discearna ce se petrece in jurul lui, atunci le-a denumit astfel. Raul face ca binele sa existe si binele face ca raul sa existe. E logica maimutei. Nu trebuie sa punem pe seama cuiva lucruri care nu ne convin sau pe care nu le intelegem.