Vizite in Rai

vineri, 18 mai 2012

Perceptiile credintei

Perceptia credinciosului:

M-am nascut prin voia Domnului intr-o maternitate sau intr-o casa dintr-un sat fara curent, ajutat de o moasa la lumina lumanarii. Dumnezeu iubeste pe toata lumea dar pe mine inca nu ma iubea pentru ca nu am primit taina botezului care ma certifica drept component al sectei sale crestine. Am inceput usor usor sa cresc, prin multe impartasanii si botezuri care sa vegheze la dezvoltarea mea si am inteles cat de important e sa am o entitate atotputernica ce ma priveste constant, care nu rateaza niciun lucru pe care il fac si caruia sa-i pup toate pozele si sa-i multumesc zi de zi pentru nimic, doar ca m-a nascut si ca a permis sa traiesc in continuare de parca m-ar fi intrebat inainte daca vreau treaba asta si mi-a facut un mare favor.

Incep scoala si aici din fericire dau din nou peste cuvantul Domnului prin intermediul orei de religie care este obligatorie. Inainte de religie, am avut geografie si biologie unde am discutat despre aparitia pamantului si despre dezvoltarea formelor de viata la noi pe planeta. Cica n-am fi singuri! Mai sunt cateva planete la noi in galaxie si mai sunt alte galaxi la noi in univers. Profa de biologie m-a luat cu nuclee, cu celule, divizari si aparitii de noi forme de viata. Ce sa mai, am fost nevoit sa ascult o multime de baliverne pana la ora de religie cand am inceput sa aud adevarata poveste pe care o stiam de la mama. Am fost creati de Dumnezeu, Tatal nostru! Colegul meu de banca, Stanel, nu era deloc atent la ora. Parintii lui erau de alta religie asa ca pe el il cam durea la basca si isi gasea alte ocupatii. Ce-as fi vrut sa ma joc si eu cu el in timpul ala.

Pe ai mei ii tot aud vorbind de o practica numita post. Asta iti curata trupul si mintea. Fara sa tii post nu te impartaseste si spovedeste parintele in biserica si astfel nici nu poti sa dai delete la pacatele pe care le-ai acumulat de la ultima impartasanie. Eu inca am 10 ani si nu e nevoie sa tin post ca sunt mic. A, si mai sunt bolnavii care si ei sunt scutiti de post pentru ca le-ar agrava boala. Nu inteleg de ce le face rau din moment ce postul e de la Dumnezeu si ne curateste si vindeca trupul si sufletul.

Dar iata ca am ajuns si la liceu. Acum am 15-16 ani si deja trebuie sa fiu foarte atent cu ceea ce fac pentru ca Dumnezeu nu imi mai trece cu vederea nimic. Mi s-a spus sa ma inchin la fiecare biserica. Cateodata imi era rusine dar bunica mea m-a invatat sa ma inchin cu limba in gura ca asa facea ea pe vremea lu' Ceausescu sa nu o vada Securitatea. Si tocmai cand auzisem si eu despre fete si despre sex. Viata sexuala inca nu mi-am inceput-o pentru ca nu o pot face in afara tainei casatoriei insa ma manaca rau de tot trompetica din chilotiei si parca as freca-o putin sa o scarpin. Dar nu, nu am cum sa ma masturbez pentru ca malahia e pacat grav. Totusi as vrea sa o fac dar cum, ca Dumnezeu vede tot. Hai sa ma risc ca poate sub patura nu ma vede...Si acum dupa ce am facut, m-au cuprins remuscari si pareri de rau. Sunt constient ca am facut ceva rau si El m-a vazut. Am sa incerc sa ma abtin pana data viitoare.

Urmeaza in viata mea examene importante, atat la scoala cat si in viitor pentru un loc de munca. Indraznesc sa ma rog Lui pentru un ajutor in reusita. Oare ma ajuta sau i-am gresit cu prea multe (Nu ca as fi omorat-o pe ma-Sa, dar am mai scapt si eu o injuratura, m-am culcat si eu cu 2-3 femei ca doar sunt un animal si am porniri animalice ca oricare alt animal). Oricum, nu cred ca se pune problema! El e bun si ma ajuta. Dar daca sunt in competitie directa cu altcineva si ma rog Lui sa castig eu? Daca si adversarul se roaga? Castig eu, castiga el sau iese meci nul? Probabil castiga cel pe care l-a iertat mai mult de greseli.
Ma aflu acum la o varsta inaintata si sunt predispus la o boala incurabila. Daca ma loveste cu o boala sau cu vreun accident, inseamna ca ma pedepseste pentru pacatele care le-am facut. Daca am fost foarte credincios si n-am iesit din cuvantul Lui dar El tot mi-a dat boala, atunci e de bine ... inseamna ca-mi pune credinta la incercare. Daca am fost un nenorocit toata viata si nu mi-a dat nimic, o sa aiba El grija de mine odata si odata. Daca am fost cuminte si nu mi-a dat nicio boala, ii multumesc ca m-a omis!

Sunt pe patul de moarte acum si astept preotul ca sa ma impartaseasca. Lumanarea o am aprinsa la cap la fel cum o aveam si cand m-am nascut si nu aveam curent ca sa poata vedea moasa ce face. Nu as vrea sa se spuna de mine prin biserici ca sunt mort nespovedit, neimpartasit si fara de lumanare. Stiu ca Dumnezeu nu vrea ca cineva sa-l iubeasca din interes! Oare El stie ca eu l-am iubit si am facut sacrificii din interesul de a nu ajunge in iad? Pana la urma nu am alt motiv sa-l iubesc din moment ce el ma pune constant la incercari, lasandu-ma fara bani, fara membrii ai familiei, dandu-mi boli grave si alte nenorociri. Iata-ma batran, asteptand sa mor si sa scap de chinurile fizice si psihice pe care le-am trait, chinuri care au survenit datorita stilului de viata pe care l-am adoptat, stil incompatibil cu nevoile instinctive ale corpului meu. A fost ca si cand organismul iti cere sa urinezi dar tu te incapatanezi sa te abtii! Sper macar sa primesc o recompensa dupa moarte pentru chinurile indurate. Am murit!


Perceptia ateului:

Cica m-as fi nascut din voia lui Dumnezeu. Cum adica? El le-a dat voie parintilor mei sa faca sex fara prezervativ? Ai mei nu prea dau mare importanta religiei insa au decis sa ma boteze pentru ca asa e datina. Am crescut maricel, trecand si pe la biserica din cand in cand sa primesc bui-bui sau sa aprind o lumanare. Parea interesant. Acolo am invatat sa ma joc cu focul! Ai mei imi ziceau ca ar fi bine sa ma inchin la Doamne Doamne inainte de culcare si sa spun si o rugaciune. Eu vedeam o gramada de doamne cand ieseam la plimbare in parc dar nu-mi suradea ideea sa ma inchin la ele. Aveam o icoana mare si grea, din lemn, despre care imi zicea mama ca a primit-o de la nasii lor, cadou de cununie. Reprezenta pe unu' infigand o sulita intr-un sarpe hidos...nu prea intelegeam eu despre ce e vorba acolo plus ca se asorta ca nuca-n perete cu spoturile din tavan, lavabilul colorat, rigipsul si sticla din casa. 

Am ajuns si la scoala. Profesorii mai prosti decat mine. Ora asta mi se spunea ca Pamantul a aparut in urma unui proces fizic, o explozie, apoi ora urmatoare mi se spunea ca de fapt Pamantul l-a facut acest Dumnezeu! Pana la urma cine e el si cu ce se ocupa? Profesoara mi-a spus ca e tatal nostru, al tuturor. Pesemne ca avea ceva fantezii incestuoase tipa. Oamenii astia nu-s cam batrani sa aiba prieteni imaginari?
La religie nu stateam niciodata. Nu avea rost sa-mi pierd timpul cand aveam altele mai importante de facut. Pana la urma religia nu e  o materie importanta din moment ce nimeni nu a ramas vreodata corigent. Eu am absolvit materia cu 10 pe linie, desi nu-mi dadeam interesul. Nici nu avea cum sa ma lase ca altfel ii dadea tata in judecata la curtea pentru drepturile omului. E dreptul meu sa nu vreau sa cred in ce vrei tu! Pana la urma a fost o materie sa-mi umple orarul.

Cand am ajuns la liceu, am inceput sa dau de fetiscane. Parca imi cam sfaraiau calcaiele dupa ele. In clasa o aveam pe o pocaita care nu se ridica din banca si nu privea nici in stanga nici in dreapta. Cred ca-i placea de mine dar nu putea sa spuna. I-am facut un bine si m-am dus sa o pup eu din proprie initiativa. Cand i-am spus ca pacatul e al meu pentru ca eu am fortat-o, se mai luminase putin la fata si ar mai fi vrut odata.
Inainte de marile sarbatori, mi se recomanda sa mananc de post. Ce-o mai fi si ala. Mi se spune ca mancarea de post este compusa din alimente de origine non-animala si cel mai bun exemplu a fost painea. Stati voi linistiti fratilor ca sunt mai credincios decat voi daca e s-o luam asa. Eu mananc de post in fiecare zi ca mi s-ar apleca daca as manca friptura fara paine.

Pe masura ce m-am marit, am inceput sa fac deosebirea dintre bine si rau si daca va vine sa credeti, fara ajutorul vreunui zeu. Mi s-a parut aiurea ca omenirea nu a invatat nimic din civilizatiile distruse de diverse religii din trecut, asa ca am hotarat sa n-am nicio religie. Mi-am trait viata cat s-a putut de intens stiind ca in zilele noastre, cu sau fara vreo religie, sansele sa mori de moarte naturala tind spre 0.
Ideea de a merge intr-un oarecare rai si foloasele pe care le trag de pe urma acestui lucru nu mi s-au parut destul de convingare pentru a renunta la a mai avea o viata fireasca si sa ma  apuc sa  ma auto-sclavagesc! Eu unul n-am dat cioara din mana pe o pasare de pe gard pe care nici nu am vazut-o ... am preferat sa-mi traiesc raiul inaintea tuturor,aici pe pamant in timpul vietii!

Iata-ma batran, asteptand sa mor, multumit si satisfacut de viata pe care am avut-o, de emotiile traite, de realizatri, de esecuri, de prieteni si trairile avute. Nu mai am nevoie de nimic nici inainte, nici dupa moarte. Am murit!


In concluzie, unii aleg sa isi traiasca iadul in speranta fabuloasa ca vor exista vesnic in rai dupa moarte iar altii isi traiesc raiul in timpul vietii, fara se le pese de un iad inventat! Intr-o presupusa viata eterna unde nu vei putea deosebi raul de bine, RAI = IAD !